Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr..Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandand propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, si mai tarziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa "Despre mijloacele de vindecare", Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicand- o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Polenul
Compozitie: apa, aproximativ 12-20 %, proteine, sub forma de substante albuminoide, in proportie de 7 – 30 %, cu o medie admisa de 20 %, aminoacizi: histidina, leucina, treonina, triptofanul, glucide sau hidrati de carbon, in special sub forma de zaharuri 15-48% in stare uscata, vitamine: tiamina(Bl), roboflavina(B2), acidul nicotinic(PP), acidul patotenic, acidul ascorbic(C), acidul folic si biotina, rutina (acid butinic sau galben vegetal) aproximativ 17mg% – continutul cel mai bogat in rutina il are insa polenul de hrisca; rutina poate preveni, hemoragii cerebrale si retiniene, crize cardiace, etc.. Mai contine un antibiotic si un factor de crestere.
Prin compozitia sa polenul aduce organismului numeroase elemente absolut necesare, de care alimentatia moderna este adesea lipsita. Este un extraordinar tonifiant al organismului, fiind recomandat persoanelor in varsta (fortifica organismul, intareste oasele), celor obositi fizic si intelectual, femeilor insarcinate si, mai ales, bolnavilor aflati in perioada de convalescenta.
Actiunea sa terapeutica mai include proprietati calmante, tonicardiace (de intarire a inimii), biostimulatoare, bactericide, antivirale, de reglementare intestinala si dezintoxicare generala.
Specialistii recomanda acest produs apicol bogat in substante nutritive si in tratarea unor afectiuni neuropsihice – astenie, surmenaj, stres (exclus ateroscleroza cerebrala avansata si manie, hiperexcitabilitate sexuala si nimfomanie); boli endocrine – intarzieri in crestere, insuficienta tiroidiana, hipofizara, spasmofilie, mastoze, fibrom uterin, exces de foliculina, menopauza, tulburari de dinamica sexuala (contraindicat in hiperfunctiile hipofizare, suprarenale, tiroidiene, testiculare si virilismul femeilor); afectiuni digestive – trateaza gastroduodenite, colite, diaree sau constipatie cronica, anemii, denutritie (polenul mareste pofta de mancare); afectiuni cardiovasculare – hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca si circulatorie periferica; boli hepatobiliare – hepatita cronica, ciroza hepatica, dischinezie biliara. Ultimele cercetari sunt relevante in tratarea unor tumori ale tubului digestiv, precum si in tratarea alcoolismului. Este contraindicat in obezitate, exces de colesterol si lipide in singe, diabet zaharat, precum si celor cu alergie specifica.
Unii terapeuti recomanda doze de atac, de 30-40 g (4-6 lingurite pe zi) consumate imediat dupa mesele principale, timp de 3 zile, dupa care se trece la doza de intretinere, de doua ori mai mica decit doza de atac. Este indicat ca polenul sa fie bine mestecat inaintea inghitirii, ceea ce ii sporeste efectul terapeutic. O informatie foarte utila despre polen este ca, atunci cind se pastreaza ca atare, activitatea sa biologica scade la jumatate in 5-6 ore si dispare dupa 6-12 luni de la recoltare.
Laptisorul de matca
Este considerat unul dintre cele mai eficiente intaritoare ale organismului uman. Prelevarea si conservarea laptisorului de matca este delicata datorita perisabilitatii acestuia. Ideala este incorporarea sa in flacoane vidate sau capsule gelatinoase pentru a se pastra intacte proprietatile benefice.
Compozitie: apa (65-67 %); proteine (12,5%), amino-acizi esentiali (intreaga gama); glucide 11 %; acizi grasi (5%); acid pantotenic : 0,5 mg/g de greutate uscata, vitamina B5 (150- 250 mg %); calciu, magneziu, sodiu, potasiu, zinc, cupru, fier, mangan, nichel, cobalt, seleniu, cupru, bismut, arsen, sulf, fosfor si potasiu; vitamine diverse (A, B1, B2, B6, B12, D, E, K). Laptisorul de matca are probabil cea mai mare concentratie de vitamina B5 dintre toate produsele natural cunoscute.
Alte substante: agenti bioenergetici care maresc rezervele de energie ale organismului prin cresterea transformarii glucozei in molecule de ATP in interiorul mitocondriilor (ATP contine 3 legaturi fosfatmacroergice); de 6 ori mai mult acid pantotenic decat drojdia de bere sau ficatul); acid 10 hidroxi-2-decenoic cu proprietati antibiotice si posibil antitumorale; esteri de acetilcholina; aminoacizi esentiali si non-esentiali: alanina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, acid aspartic, prolina, acid glutamic, serina, glicina, taurina, treonina, tirozina, triptofan, valina, histidina, arginina; hormoni (cantitati foarte mici de steroli); precursori de colagen care contribuie la intretinerea si elasticitatea tegumentelor, a cartilajelor articulare si a matricei organice a osului; fructoza (o importanta sursa energetica, benefica inclusiv diabeticilor) si peptide insulin-like (care cresc captarea glucozei in celule).
Proprietati: nutritiv, antiviral, antibiotic cu spectru larg, creste durata vietii prin ameliorarea calitatii multiplicarii celulare, creste pofta de mancare, anabolizant natural, afrodisiac, energizant, vitaminizant, antidepresiv, scade nivelul tri-iodo-tironinei, stimuleaza secretia gonadotrofinelor, creste secretia de luteina si progesteron, stimuleaza glandele suprarenale, creste cortizolemia, creste testosteronemia, micsoreaza marimea prostatei si testiculelor, scade greutatea ficatului, creste raportul albumine/ globuline, scade activitatea adenozintrifosfatazei, creste consumul de oxigen, antiinflamator, depurativ, scade greutatea rinichilor, creste greutatea globala a corpului, vasodilatator, antiaterosclerotic, hematopoetic (eritrocite, leucocite, trombocite), imunoreglator, scade multiplicarea tumorilor cu crestere lenta, normalizeaza secretia de sebum a glandelor sebacee, stimuleaza regenerarea celulelor epiteliale, antibacterian si antiviral local (cosmetica, dermatologie).(3)
Indicatii
Laptisorul de matca se recomanda in: scleroza in placi, diabet zaharat, hiperlipidemie, aplazie medulara, atero si arteroscleroza, boli pulmonare cronice nespecifice, boli cronice ale cailor aeriene superioare, gingivita hemoragica, boli imunitare diverse, insuficienta renala cronica, poliartrita reumatoida, sindrom climacteric, boli ale glandelor suprarenale, boli infectocontagioase, distrofii, malnutritie la sugari, convalescenta, frigiditate, sterilitate prin insuficiente hormonale diverse, cosmetica.
Contra-indicatii: alergie la laptisor de matca; astm bronsic la copii (datorita astringentei laptisorului care ar putea induce bronhoconstrictie).
Mod de administare:
Intern: 100-1000 mg/zi; in cazuri exceptionale (meningite virale, scleroza in placi) pana la 25.000 mg/zi; este recomandat ca imediat dupa inghitire, sa se consume suficiente lichide; se prezinta ca laptisor de matca amestecat in miere sau laptisor brut, direct de la apicultori, laptisor de matca in amestec cu extracte vegetale etc.
Propolisul
Propolisul este o substanta de culoare brun-deschisa cu nuante pana la brun-inchis si uneori cu reflexe verzui, putin solubil in apa dar perfect solubil in eter si alcool. Propolisul brut, asa cum se recolteaza in stup prin razuire, contine in medie 30% ceara, restul fiind format din rasini, balsamuri, uleiuri esentiale, si destule impuritati ramase de la albine, pentru ca ele folosesc propolisul pentru a imbalsama imediat ceea ce nu pot sa evacueze. Ceara este o componenta obligatorie a propolisului. Din propolis se extrag doua tipuri de ceara comparativ cu ceara propriuzisa, extrasa din acelasi stup: ceara A (circa 17%) avand similitudini cu ceara propriu-zisa si ceara B (circa 6%) net diferita, asemanatoare cu cerurile vegetale. Cele doua ceruri se pot separa pe baza solubilitatii lor diferite, in alcool fierbinte concentrat si respectiv diluat.
Utilizare:
Datorita proprietatilor sale bactericide, tamaduitoare, propolisul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri in medicina populara la vindecarea ranilor.
Veninul de albine
Veninul de albine contine 46,36% carbon, 7,56% hidrogen si 13,30% azot si este compus din proteine, enzime, hormoni, saruri minerale, uleiuri eterice si alte substante volatile. In general se poate spune ca veninul de albine, in doze mici, repetate, prin compozitia sa foarte complexa, stimuleaza reactivitatea nervoasa si humorala a intregului orga nism, marindu-i capacitatea de aparare impotriva infectiilor, marind reactivitatea sistemului conjunctiv, favorizand leucocitoza si permeabilizand o serie de tesuturi sclerozate. Cu toate acestea, veninul se utilizeaza numai cu avizul medicilor reumatologi sau cardiologi, specializati in apiterapie. Nu se vor trata cu preparate pe baza de venin bolnavii de diabet, de ficat si pancreas, cu afectiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic, endocardite si miocardite, arterioscleroza avansata, cei cu nefrita si nefroza, cei cu tuberculoza, sifilis si bruceloza, cei cu epilepsie, encefalite si gravidele.
Concluzii
In domeniul sanatatii un rol deosebit il ocupa combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a sanatatii adultului, in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, in afectiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate. Gama produselor apiterapice cu afectiuni medicamentoase si nutritive, fabricate la noi este foarte larga, cuprinzand drajeuri sau comprimate de laptisor de matca sau granule de laptisor de matca cu miere si calciu, omogenizat in miere. La noi in tara se fabrica si un larg sortiment de produse cosmetice naturale pe baza de produse apicole si de ingrijire igienica cum ar fi: cremele de fata cu laptisor de matca, cu propolis, cu miere, lotiuni nutritive, dema chiante, apa de gura si altele.
Sursa: http://www.pharma-business.ro
In sezonul rece beau cat mai multe cerauii neindulcite sau cel mult indulcite cu miere de salcam (am inteles ca mierea zaharisita ar fi cea adevarata si foarte naturala, insa eu o prefer pe cea lichida). Am la frigider un amestec din fructe de catina si miere, din care iau 1-2 lingurite dimineata (un remediu excelent impotriva racelii).Un inamic al colesterolului rau (chiar daca nu ma innebunesc dupa el, sincer) este grapefruitul, pe care incerc sa il consum zilnic, dupa amiaza. Basca, tine si de foame.Asa nelipsitele mere ( an apple a day keeps the doctor away ).Nu pot trai fara lapte si branza (branza de oaie, achizitionata de la tarani, din piata).Cat mai multe legume crude (de ex puse in salata, dreasa cu putin busuioc, ulei de masline si sare de mare).Pestele incerc sa il consum macar o data pe saptamana (pana acum, din pestii preferati ar fi salau, pastrav, scrumbie, somon). Am mai descoperit merluciu (gustos si rezonabil ca pret).Sfecla la cuptor e delicioasa daca o dregi cu putin hrean (pe langa ulei si otet).Varza e foarte sanatoasa (in special in stare cruda, ca mai toate legumele si fructele, de altfel).In concluzie, si eu sunt adepta produselor cat mai naturale. Dar mai trisez uneori. De ex, am avut de curand un inceput de raceala si am intervenit rapid, pe langa cerauii, catina, miere si cat mai multe fructe, cu o aspirina in prima seara si cu cate o vitamina C efervescenta, pe zi, timp de vreo 3-5 zile. Acum ma simt excelent!